Decizia Curții Constituționale nr. 601/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial recent, dată de la care instituția punerii sub interdicție judecătorească a persoanelor care nu au discernământul necesar pentru a-și ocroti interesele este suspendată de drept.
Norma legală declarată neconstituțională este art. 164 alin. (1) din Codul Civil care prevede că „persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească .” Așa cum am arătat și cu o altă ocazie, interdicția judecătorească este o măsură de ocrotire a persoanelor lipsite de discernământ, din cauza alienației sau debilității mintale, care nu își pot ocroti singure interesele. Principala consecință a punerii unei persoane sub interdicție este că aceasta nu va mai putea încheia singură acte juridice, având un ocrotitor legal care va efectua aceste demersuri în numele ei.
Motivarea deciziei de neconstituționalitate
Curtea Constituțională a motivat decizia prin faptul că măsura luată față de persoanele puse sub interdicție nu oferă suficiente garanții pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
S-a reținut că orice măsură de ocrotire trebuie să respecte un grad de proporționalitate în raport cu capacitatea persoanei, să se aplice pentru perioade scurte de timp, cu posibilitatea de a fi revizuite periodic. În plus, trebuie să se țină cont de diferitele grade de incapacitate, de diferitele forme pe care lipsa discernământului le poate avea.
Spre exemplu, lipsa discernământului poate fi totală sau parțială, reversibilă sau ireversibilă, iar măsurile de ocrotire dispuse este nevoie să fie adaptate și în raport de aceste clasificări.
Totodată, Curtea a reținut că pentru fiecare grad de dizabilitate ar trebui să fie asociat un grad de ocrotire adecvat. Se urmărește ca o incapacitate să nu ducă la pierderea tuturor drepturilor, pe o perioadă nedeterminată de timp.
Reglementarea anterioară a punerii sub interdicție
Conform instituției punerii sub interdicție persoana lipsită de discernământ din cauza alienației sau debilității mintale, care nu se poate îngriji singură de interesele sale, în baza unor decizii medicale, se adresează instanței de judecată.
Este numit un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească, care îl va îngriji și ocroti din toate punctele de vedere, având posibilitatea să încheie acte în numele persoanei. Actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicție sunt anulabile, chiar dacă au fost încheiate la data când aveau discernământ.
În situația în care au încetat cauzele care au provocat interdicția, persoana pusă sub interdicție poate introduce o cerere la instanța de judecată pentru ridicarea interdicției judecătorești. Așadar, interdicția judecătorească poate să înceteze, dacă nu mai există cauzele care au dus la aplicarea acesteia.
Consecințele declarării neconstituționale a punerii sub interdicție
Conform art. 147 alin. 1 din Constituția României, normele legale declarate neconstituționale sunt suspendate de drept pe o perioadă de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial. În acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul trebuie să rectifice textul legal astfel încât să fie în concordanță cu prevederile Curții. În măsura în care acest lucru nu se întâmplă, dispozițiilor legale le încetează efectele juridice.
Cu alte cuvinte, art. 146 alin. 1 din Codul Civil nu mai este aplicabil până când nu se va modifica legea, astfel încât să fie înlocuite normele neconstituționale.
Este în interesul tuturor ca o nouă reglementare să fie cât mai repede adoptată și aplicabilă, deoarece instituția punerii sub interdicție judecătorească este esențială pentru persoanele lipsite de discernământ și aparținătorii acestora.
Concluzionând, prin decizia dată de Curtea Constituțională, se urmărește ca persoanelor lipsite de discernământ și care ar putea fi puse sub interdicție, să le fie respectate drepturile fundamentale. Se dorește ca noua reglementare să prevadă posibilitatea adoptării unei măsuri de punere sub interdicție judecătorească proporțională cu gradul de incapacitate al persoanei în cauză, iar cauzele care au dus la luarea acestor măsuri să fie verificate periodic, fiind oricum măsuri luate pe perioade determinate de timp.
Rămâne de văzut care vor fi consecințele aceste decizii de neconstituționalitate, când vor li înlocuite cu altele adecvate și dacă acelea vor veni mai mult în sprijinul persoanelor care au nevoie de ocrotire.
