Clauza de forța majoră și caz fortuit sunt prevăzute în majoritatea contractelor, dar foarte rar acestea sunt luate în serios datorită probabilității scăzute ca aceastea să devină aplicabile.
În contextul răspândirii rapide a virusului covid-19, autoritățile au impus o serie de obligații menite să prevină propagarea acestuia.
O astfel de obligație este de a nu se organiza evenimente în spații închise care presupun prezența unui număr mai mare de 99 de persoane, conform unui comunicat a Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta
Neîndeplinirea obligaților din cauza restricțiilor impuse
În aceste situații, multe obligații contractuale nu mai pot fi onorate din cauza limitărilor impuse de autorități.
Spre exemplu, evenimentele private care presupun participarea unui număr mai mare de 99 de persoane sunt fie amânate, fie le este cerut beneficiarilor să reducă numărul participanților, fapt nedorit de niciuna dintre părți.
Întrebarea legitimă este cine răspunde pentru pagubele și disconfortul creat. Răspunsul ar trebui să vină din cuprinsul contractelor încheiate sau din prevederile Codului Civil.
Majoritatea contractelor, fie ele de prestări servicii, achiziții sau vânzare au inserat un capitol destinat forței majore și cazului fortuit. Din nefericire, se vorbește succint despre acestea, iar părțile semnatare de multe ori nici nu citesc acel capitol.
Dacă în contracte nu este prevăzut, se aplică Codul Civil, având în vedere că orice raporturi juridice contractuale se completează cu prevederile legale în materie.
Prin forță majoră se înțelege acel eveniment extern, care nu poate fi controlat sau prevăzut de părți la momentul închierii contractului, fiind provocat fără culpa acestora și duce la imposibilitatea îndeplinirii obligaților. Carantina și toate restricțiile impuse de autorități sunt un caz de forță majoră.
Codul civil prevede că debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru prejudiciul produs ca urmare a unui caz fortuit, dar trebuie să anunțe cealaltă parte despre imposibilitatea executării și să facă dovada.
Într-un caz concret, dacă între profesioniști sau particulari este încheiat un contract care presupune distribuirea unor mărfuri din Italia.
Distribuitorul are interdicție de a intra sau ieși din această tară, motiv pentru care nu poate să își îndeplinească obligația contractuală.
Debitorul obligației de distribuire marfă nu va fi ținut să repare paguba produsă, deoarece este aplicabilă forța majoră.
Cazul de forța majoră temporar suspendă executarea obligației
Așa cum se întâmplă în situația actuală cu virusul Covis-19, interdicțiile legale care duc la neîndeplinirea obligațiilor sunt aplicabile temporar și adaptate treptat, în funcție de evoluția evenimentelor.
Conform art. 1634 din Codul Civil, în cazul în care imposibilitatea fortuită de executare este temporară, executarea obligației se suspendă pentru un termen rezonabil, raportat la durata și consecințele evenimentului care a dus la imposibilitatea de executare.
Așadar, în cazurile în care este posibil, realizarea obligației asumate va fi amânată până când îndeplinerea acesteia va fi posibilă.
În această situație se regăsesc o mulțime de persoane care au trecut cu vederea clauza contractuală a cazului fortuit, ce devine aplicabilă peste noapte, iar contractanții nu știu ce să facă cu ea.
Pentru a remedia aceste situații într-un mod favorabil, îndrumările unui avocat de specialitate par a fi o soluție înțeleaptă.
Societatea noastră de avocați, vă sta la dispoziție și vă va acorda îndrumările necesare pentru a ieși cu bine din acest impas.
Pe de altă parte, să nu neglijăm sănătatea, urmând sfaturile de specialitate, dar nici consecințele legale aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor impuse
În acest context, devine de foarte mare interes neexecutarea obligațiilor pentru forță majoră, prevedere despre care se cunosc prea puține lucruri, situație care se poate remedia prin apelarea la persoane cu pregătire juridică adecvată.
