Potrivit deciziei nr. 33/2019 Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată nu mai poate lua act de acordul privind divorțul prin mediere încheiat între soți.
Având în vedere reglementarea neclară și imprecisă în ceea ce privește desfacerea căsătoriei dintre soți la mediator, instanțele de judecată au pronunțat hotărâri contradictorii care au dus la o practică neunitară la nivel național.
Practică neunitară
Conform hotărârilor date de instanțele de judecată, s-au format trei modul de soluționare a unor astfel de cereri: primele sunt cele care nu acceptau astfel de acorduri de mediere, fiind respinse. Într-o opinie de mijloc se află instanțele care verifică consimțământul părților, transformând o cerere de expedient de la mediator într-o cerere de divorț prin acordul părților. Cea de a treia abordare era cea prin care instanțele luau act de învoiala părților și pronunțau divorțul astfel cum a fost realizat prin acordul de mediere.
Raportat la practica neunitară de la nivelul instanțelor, avocatul poporului a sesizat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui recurs în interesul legii care să lămurească și să stabilească modul de soluționare a acestor tipuri de cereri.
Potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea, soții pot soluționa printr-un acord de mediere neînțelegeri ce privesc aspecte precum continuarea căsătoriei, iar aceste ade depun la instanța competentă să pronunțe divorțul. Cu toate acestea, art. 2 din aceeași lege prevede că drepturile strict personale, privitoare la statutul persoanei, sau alte drepturi de care părțile nu pot dispune, nu pot face obiectul unui acord de mediere.
Prin sintagma „ neînțelegeri ce privesc aspecte precum continuarea căsătoriei” nu se poate include și desfacerea căsătoriei, ci doar aspecte accesorii acesteia, precum exercitarea drepturilor părintești, partajul sau contribuția părinților la cheltuielile privind întreținerea copilului minor provenit din căsătoria celor doi soți.
Legea prevede trei modalități de pronunțare a divorțului iar divorţul prin mediere nu este inclus printre acestea
Conform Noului Cod Civil și Codului de Procedură Civilă, divorțul prin acordul părților, se poate pronunța, în anumite condiții, doar de către notarul public, ofițerul de stare civilă sau instanța de judecată, nefiind nicăieri prevăzut divorţul prin mediere.
În argumentarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat faptul că desfacerea căsătoriei este o chestiune personală, care ține de viața intimă și de familie, fiind un drept personal de care persoana nu poate dispune.
În această ipoteză, divorțul prin mediere este o derogare de la normele imperative, deci o modalitate nelegală de a pronunța desfacerea căsătoriei, conform opiniei ÎCCJ.
Cu toate că după încheierea unui acord de mediere, acesta ar fi consființit de instanța de judecată, deci un organ abilitat legal, defacerea căsătoriei nu este posibilă nici în această situație. Porivit ICCJ, acordul de mediere privind divorțul are doar valoarea unei probe care privește intenția părților de a desface căsătoria. Soții trebuie să își mențină acordul pentru divorț pe toată durata procedurii, iar acordul de mediere conființește acest consimțămând doar până la momentul încheierii acordului.
Cu alte cuvinte, în momentul în care doi soți se prezintă în fața instanței de judecată cu un acord încheiat în fața mediatorului privind desfacerea căsătoriei, acel acord arată doar consimtământul lor inițial pentru divorț. Ulterior acestui moment, pe parcursul procesului, instanța va reîntreba părțile dacă își mențin acordul și doresc pronunțarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei.
Pentru a respecta procedura legală și a nu risca pierderea timpului și a banilor prin efectuarea unor acorduri neregunoscute legal, soluția cea mai eficientă poate fi consultarea unor avocați încă de la început. Apelarea la persoane specializate, buni cunoscători ai legislației în domeniu, poate duce la soluționarea favorabilă a problemei, într-o manieră eficientă.
Prin urmare, persoanele care doresc să divorțeze, nu pot obține o hotărâre favorabilă de desfacere a căsătoriei printr-un acord de mediere. Doar aspectele accesorii divorțului pot face obiectul unei medieri, precum partajul bunurilor.
În concluzie, divorţul prin mediere nu mai reprezintă o variantă viabilă de desfacere a căsătoriei. Astfel, persoanele hotărâte să divorţeze au la îndemână celelalte variante de abordare a problemei iar specialiştii le pot sfătui şi ajuta în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.
