Distinctivitatea este o condiţie esenţială pentru înregistrarea unei mărci. Legea privind mărcile şi indicaţiile geografice prevede această condiţie ca fiind cea mai importantă condiţie pe care trebuie să o ai în vedere în momentul în care te hotărăşti să înregistrezi o marcă.
Cercetarea prealabilă a distinctivităţii
Pentru a putea spune cu exactitate că această condiţie este îndeplinită, înainte de înregistrarea mărcii este imperios necesar să faci o cercetare documentară prealabilă. Denumirea supusă cercetării va fi verificată sub aspectul distinctivităţii în sensul în care aceasta nu trebuie să fie identică sau similară cu o altă marcă aflată pe piaţă şi cu care ar putea să intre în conflict în caz de înregistrare.
Distinctivitatea presupune originalitate şi deosebirea de alte mărci de pe piaţă înregistrate pe acelaşi clase de produse sau servicii. O marcă este distinctă atunci când în ochii consumatorului mediu nu poate fi încurcată cu o altă marcă.
Acest atribut este consacrat legislativ iar atunci când o marcă nu îndeplineşte această condiţie OSIM o va respinge pentru lipsa distinctivităţii.
În principiu, OSIM nu solicită ca o marcă să aibă un caracter fantezist şi nici nu impune ca marca să fie compusă doar din termeni originali însă instituţia este foarte atentă ca marca pe care o depui pentru a fi înregistrată să aibă un element distinctiv care o face unică pe piaţă.
Distinctivitatea mărcii dobândită prin uz
Atât în practica europeană cât şi în cea de la nivel naţional s-a consacrat următorul principiu: marca dobândeşte distinctivitate în baza unui uz îndelungat şi în baza notorietăţii dobândite prin acest uz.
Există numeroase situaţii în care o marcă, fără a fi înregistrată la OSIM sau la alt oficiu de proprietate intelectuală, este utilizată de creatorul ei şi adusă la cunoştinţa publicului larg. Fără a fi specificată perioada pentru care o marcă trebuie utilizată pentru a căpăta distinctivitate, oficiile de proprietate intelectuală apreciază, uneori subiectiv, că odată devenită notorie, marca a căpătat mult râvnita distinctivitate prin uzul său îndelungat.
Acest aspect contează foarte mult în momentul depunerii cererii de înregistrare întrucât se poate folosi ca un argument larg acceptat în cazul unui refuz la înregistrare.
Fireşte, simpla utilizare îndelungată a mărcii nu garantează dobândirea distinctivităţii aşa cum o cere OSIM. Marca trebuie efectiv să fie adusă la cunoştinţa publicului prin orice mijloace iar consumatorul să o poată identifica şi distinge pe piaţă.
Aşadar, primul lucru pe care trebuie să îl ai în vedere în momentul în care concepi o marcă este acela că marca trebuie să fie distinctă. Specialiştii noştri te pot sfătui în acest sens chiar înainte de a efectua cercetarea documentară şi te pot ghida pentru alegerea unei denumiri distincte cu şanse reale de a fi înregistrată.
